Romana | dex98
1. PĂDUCÉL, păducei, s.m. 1. Arbust sau arbore spinos din familia rozaceelor, cu frunze crestate, cu flori albe dispuse în bucăţele, cu fructe comestibile, care se cultivă si ca plantă ornamentală (Crataegus monogyna). 2. Insectă parazită
|
dor
2. păducél s. m., pl. păducéi
|
nodex
3. PĂDUCÉL1 ~i m. Arbust (mai rar arbore) spinos, cu frunze lombate, cu flori albe si cu fructe cărnoase, comestibile, de culoare rosie, brună sau neagră. Lat. peducellus
4. PĂDUCÉL2 ~i m. pop. Boală de piele la tălpi sau la degetele picioarelor, care se manifestă printr-o mâncărime puternică. Lat. peducellus
|
sino
5. PĂDUCÉL s. v. batatura, clavus, lichen, |panari iu|panaritiu|, sorb.
6. PĂDUCÉL s. 1. (BOT.; Crataegus monogyna) (reg.) căcădară, gherghin, mărăcine. 2. (BOT.; Crataegus oxycantha) (reg.) gherghim, măces, (înv.) ramn. 3. (MED.) (reg.) bătătură, funigel, furnicel, must, păduchelniţă, trântitură. (
|
|
|
